Unde suntem‎ > ‎

Legende

  Comoara de la Quellenthal
  
La Quellenthal, Valea Izvorului, un cãtun în Poschoritta, Bukowina, existã sub muntele Muncel, o stâncã. Se spunea cã aici au fost îngropati, în ultimul secol, într-un anumit loc, de o bandã de hoti, banii lor.
   La mai bine de 150 ani dupã ce banda îngropase banii, un tãietor de lemne din Zips s-a întâlnit în pãdure  cu un strãin cu aspect ciudat care i-a spus: "Eu sunt fantoma sefului bandei de hoti si sufletul meu nu îsi aflã odihnã atâta timp cât diavolul stã pe banii ce au fost îngropati sub Muncel în urmã de mai bine de o sutã de ani.  Eu îti propun urmãtorul târg:  "Mâine searã, atunci când Luna este între muntii Adam si Eva, tu sã te afli la fata locului unde este luminatã piatra de lumina lunii, cãci acolo  se aflã îngropati banii.  Va trebui sã împarti banii mei, oamenilor sãraci din Quellenthal si Poschoritta. Poti pãstra o parte din ei pentru tine, dar nu prea mult."
  În noaptea urmãtoare, tãietorul a sãpat la locul desemnat, dar de fiecare datã când el lovea pãmântul ceva îi sãgeta mâinile, astfel cã el nu putea sã continue de durere.  
   E
l stia cã diavolul vrea sã-l opreascã din lucru. Când el a simtit un alt soc in mâinile sale, el a scuipat în trei directii, apoi a luat lopata cu mâna stângã si a început sã sape din nou. De data asta "nimeni" nu l-a împiedicat din sãpat.
   Curând el a dat peste un vas de lut care era umplut cu monede de aur. El l-a luat si s-a întors la Quellenthal, iar a doua zi l-a împãrtit în mod egal tuturor locuitorilor.
   Acest incident ar fi avut loc la începutul secolului trecut.

  Sursa: mituri si legende românesti din România, editat si tradus de Felix Karlinger si Turczynski Emanuel, Berlin, 1982, pagina 128

 BÃRBATUL DE FOC

  Pe drumul ce duce la Waleputna in Poschoritta, unde-i acum cimitirul german, exista, înainte de a fi cimitir, o grãdinã, în care nu crestea nici un copac si nu puteau fi cultivate nici legume. Se spunea de acest loc ca-i "vrãjit".
 Timp de patruzeci de ani, pe timp de noapte, de multe ori, aici, se vedea un "sâmbure de luminã", dar numai atunci când luna nu se vedea.

 Nimeni nu îndrãznea pe timp de noapte sã se aventureze în grãdinã pentru a vedea ce se întâmplã cu acel "sâmbure de luminã", de fricã. Dar într-o noapte, un lucrãtor din Zipser - Franz Schieser - intrã in grãdinã si ajunse foarte aproape de "sâmburele de lumina" si acolo  văzu un "om de foc" asezat pe pãmânt si care aparent pãzea o comoarã.  Când Franz Schieser s-a aplecat vadã mai bine "omul de foc", a simtit brusc o durere ascutitã în ambele mâini. El  s-a speriat si s-a grãbit spre acasã dar putea auzi  in spatele lui vocea bãrbatului care râdea de el.
  Când a ajuns acasã, a observat cã mâinile lui erau arse si negre la culoare. De atunci,  "sâmburele de luminã", nu a mai fost vãzut.


Sursa: mituri si legende romanesti din România, editat si tradus de
Felix Karlinger si Turczynski Emanuel,Berlin, 1982, pagina 126

Uriasul din Poschoritta
 
Pânã la
potopul lui Noe, pãmântul a fost multa vreme populat de creaturi uriase : plante, animale si oameni. Oamenii uriasi fãceau multe stricãciuni, astfel cã Dumnezeu a decis sã-i piardã printr-un potop de apã. Desi putine, unele din aceste creaturi au rezistat pânã' n zilele noastre, chiar si dupã potop. Numai acele creaturi, despre care s-a aflat câte ceva, au dispãrut. Locurile in care au trãit pastreazã pânã astãzi urme. Pentru oamenii obisnuiti ai locului acolo unde se stabilea un Urias se instala groaza. Fetele frumoase erau furate si sechestrate, bunurile erau distruse, oamenii erau supusi la chinuri grele.... Sub muntele Munczel din Poschoritta pe Dealul numit La Peczisti, pe un loc care a apartinut unei mãnãstiri strãvechi, este mormântul unui Urias. Pãrintii nostri aflaserã de la pãrintii lor si pãrintii lor de la strãbunicii lor, ca in locul acela, care seamãnã cu o ridicaturã mare de mormânt de trei stânjeni lungime, este îngropat un Urias. Uriasul locuia între muntii Adam si Eva si prãduia tinutul aflat pe malul Moldovei de la Prisaca Dornei (Eisenau), Câmpulung (Kimpolung), Pojorata (Poschoritta), Valea Izvorului (Quellenthal), in Valea Putnei (Putnathal), Fundul Moldovei (Luisenthal), Pârâul Cailor (Pferdgraben)... La Peczisti pe locul unde se afla mormântul Uriasului se mai vãd si astãzi, mai la vale de un izvor ce izvorãste de sub Munczel, urmele unui lac care exista in acele timpuri. Aici, se spune, a fost rãpus Uriasul  de o ceatã de oameni ascunsã in pãdure, cu pietre, când acesta era la pescuit.
 
 
Comments